miercuri, 5 decembrie 2012

Unificare

Ce căutăm şi unde căutăm soluţia problemelor noastre? Iată le căutăm în toate direcţiile, în toate plăsmuirile minţii şi în toate formele naturii. Dar nu le găsim! Nu le găsim pentru că le căutăm departe, şi le căutăm în idei şi caractere complicate, le căutăm în tratate şi lucrări filozofice profunde, în ştiinţă şi tehnici laborioase. Şi soluţia totdeauna se află cel mai aproape de noi, chiar sub ochii noştri. Iată, noi europenii am crescut în casă cu o carte care este căpătâiul religiei creştine. Pare demonetizat, dar oriunde aţi căuta nu veţi găsi nimic mai bun! Acolo Isus ne spune ceva despre două porunci. Prima este: Iubeşte-l pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta, iar a doua: Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Dacă numai aceste două porunci ar fi practicate, dacă numai aceste două lucruri ar fi înţelese şi urmate cu perseverenţă toată suferinţa omului ar înceta. Observaţi - iubirea de tine însuţi este asociată cu iubirea pentru aproapele tău, pentru că altfel un om fără înţelepciune ar înţelege prin asta: iubeşte-ţi trupul, iubeşte-ţi mintea, iubeşte-ţi sentimentele, iubeşte-ţi inteligenţa!. Dar „iubeşte-l pe Dumnezeu tău din toată inima ta” înseamnă a iubi tot ceea ce vezi, a iubi Sinele viu, esenţa din om potenţial ideală chiar dincolo de gânduri şi de fapte, şi a doua înseamnă: iubeşte-l pe aproapele tău fiindcă el este una cu tine, fiind locuit de acelaşi Sine ce locuieşte întreg universul.
Numai tendinţa egocentrică, tendinţa de a se separa într-o lume imaginară îl face pe om să sufere, să se simtă singur, dispreţuit, lipsit de iubire şi atenţie. În schimb, dacă el întâi de toate va dărui ce are dat de la Dumnezeu cu nemăsurare – iubirea, atunci toate problemele lui s-ar rezolva. Toate legile universului şi mai ales legea cauzelor şi efectelor ar fi în favoarea lui. Atunci cu paşi fermi şi hotărâţi el şi-ar găsi fericirea şi lumea ar fi aşa cum este – locuită de Sine, fără nici un fel de contrarii.

Dacă vreţi un exerciţiu folositor, spuneţi în gând la tot ce vedeţi: Este Sinele! Înţelegând că ceea ce vedeţi este locuit de acelaşi Sine ce vă locuieşte şi pe voi încetul cu încetul se va instaura sentimentul de unificare. Restul este superfluu. 


Mintea înmărmurită

Când mintea purificată vede pentru prima dată măreţia şi frumuseţea Sinelui ea rămâne fără cuvinte. Încetând cuvintele ea rămâne fără gânduri. Fără gânduri dispare voinţa separării de Sine. Dezgolită de negura care îi acoperea ochii ea se dizolvă de bunăvoie în Sinele veşnic încetând să se mai simtă vreodată ameninţată de moarte.
Una cu graţia şi bucuria infinită a Sinelui ea nu va mai vedea decât Sinele indiferent dacă Acela va fi în nemanifestare sau în multiplicitate.

marți, 4 decembrie 2012

Dăruire

Ieşiţi în stradă şi îmbrăţişaţi-i pe cei deopotrivă cu voi! Pe cei care pot să vă înţeleagă cuprindeţi-i cu braţele, pe cei care nu pot să vă înţeleagă îmbrăţişaţi-i cu ochii. Spuneţi-le: frate, de ce ai nevoie? Iată eu am un surplus pe care vreau să-l dăruiesc!

Căutaţi prin tot ce aveţi şi veţi găsi! Dacă nu aveţi haine şi hrană, sigur puteţi avea un cuvânt bun sau o privire binevoitoare.
Dăruiţi din tot ce aveţi căci darurile se măsoară cu inima şi la fel Dumnezeu vă va răsplăti pentru faptele voastre! 



luni, 3 decembrie 2012

Esenţă şi personalitate

Esenţa divină din om este cheia spre divinitate! Nu avem nimic şi nu putem păstra nimic! Mintea ne înşeală cu contrariul dar jalnic este cel care se lasă convins. Personalitatea este una cu mintea şi trăieşte mai ales prin contrarii.
Aveţi în faţă un blog în care s-a exprimat mai mult personalitatea şi aveţi alături o carte – Om înspre înger -  în care s-a exprimat mai mult esenţa.
Mă simt tras în jos însăşi de încercarea de a clarifica mai bine lucrurile. Căci pentru cine scriu, cui dau socoteală şi cui mă justific? - Minţii care îmi ascunde Sinele şi mă tulbură cu imaginile ei!
E necesară ruperea unui lanţ chiar dacă acesta pare a fi de aur.