miercuri, 5 decembrie 2012

Mintea înmărmurită

Când mintea purificată vede pentru prima dată măreţia şi frumuseţea Sinelui ea rămâne fără cuvinte. Încetând cuvintele ea rămâne fără gânduri. Fără gânduri dispare voinţa separării de Sine. Dezgolită de negura care îi acoperea ochii ea se dizolvă de bunăvoie în Sinele veşnic încetând să se mai simtă vreodată ameninţată de moarte.
Una cu graţia şi bucuria infinită a Sinelui ea nu va mai vedea decât Sinele indiferent dacă Acela va fi în nemanifestare sau în multiplicitate.