sâmbătă, 13 iulie 2013

Vreau să iubesc

Raţiunea îmi cere insistent ca propoziţiile ce urmează să rămână secrete, o simplă afirmaţie făcută într-un moment de indescriptibilă emoţie interioară, un moment din acela când întreaga viaţă şi parcă întreg universul se reduc la o trăire şi la o idee. Dar sufletul meu nu e de acord cu această opinie a raţiunii şi insistă să las această trăire să curgă fără nici o oprelişte, fiindcă el crede că acel moment de adevărată magie pe care l-a trăit poate fi transmisibil şi înţeles la justa lui valoare. Îmi ascult sufletul aşadar şi sper ca măcar cineva vreodată, citind aceste rânduri, să aibă ca şi mine sentimentul viu că iubirea dăruită indiferent cui şi fără nici un motiv este adevărata frumuseţe a vieţii.


Doamne, vreau să iubesc!

Vreau să iubesc şi să vindec, vreau să trăiesc în dragoste!
Atâta timp am trăit fără iubire, atâta timp am tremurat în întuneric, atâta timp am suferit şi am suferit încât totul s-a făcut întuneric şi frica aproape m-a răpus.
Acum vreau să iubesc, Doamne, vreau să iubesc fără nici o condiţie, vreau să mângâi orice făptură, vreau să strâng în braţe orice fiinţă, vreau să reînvii orice inimă, vreau să bucur orice suflet, vreau să luminez orice trup, vreau să bucur orice privire!
Vreau, Doamne, să iubesc, vreau să iubesc şi să fac bine, vreau, Doamne!
Uită-te la mine, Doamne, şi fă ca acest lucru să devină realitate!

---



Cum ar fi dacă rostind doar nişte cuvinte omul ar putea să-şi crească vibraţia propriei materii?
Ce vrajă s-ar petrece cu el şi ce măreaţă i s-ar dezvălui lumea! Dar fiindcă lucrurile nu pot fi atât de simple şi nu este posibil să te apropii de realitatea magică a lui Dumnezeu fără sacrificii şi supraeforturi omul poate doar spera la sclipiri sporadice care să-i amintească că în spatele aspectului fizic al lucrurilor există ceva mult mai important şi mai frumos .
Cuvintele „vreau să iubesc” rostite apăsat şi cu o vibraţie superioară rostirii cuvintelor cotidiene poate reprezenta o astfel de sclipire de nedescris.
Orice om are posibilitatea de a adapta rugăciunea de mai sus firii sale, tot ce e important este să se păstreze vibraţia ridicată a lui „vreau să iubesc” în momentul rostirii, scăzând în acelaşi timp densitatea propriei materii prin dezinteresul total şi necondiţionat faţă de orice altceva ce ar putea să-i mai treacă prin minte.
Vreau să iubesc” poate institui una din cele mai mari energii transformatoare din viaţa unui om. Şi atunci „vreau să iubesc” nu va mai cuprinde doar ceea ce există în afara lui, ci şi ceea ce există în el. Depresia, îngrijorarea, teama şi tot ceea ce macină mintea unui om nu mai există! Rămâne doar „vreau să iubesc” – Voinţa care îl protejează de moarte şi întristare.