miercuri, 28 mai 2014

Despre chakre


Scopul tuturor practicilor spirituale este realizarea sinelui, ca esență divină, indivizibilă, indestructibilă și eternă în chiar propria noastră ființă.

Deschiderea chakrelor și uniunea cu Tatăl Ceresc prin ridicarea energiei kundalini, primirea luminii pranice și slujirea în conștiință ajută tocmai acestui scop, fiindcă abandonându-ne divinității nu noi spunem că suntem Dumnezeu, ci Dumnezeu din noi spune: Eu sunt Dumnezeu.

Lupta cu diavolul din povestirile sfinţilor şi marilor yoghini este o expresie a dezechilibrului din anumite chakre, neajuns ce dispare odată cu realizarea uniunii cu Totul și deschiderea completă a lui sahasrara. Diavol se traduce prin adversar. Sentimentul de uniune cu totul alungă iluzia adversarului, căci ce adversar ar putea avea Totul?!

*
Scopul creaţiei şi manifestării este realizarea formei personale a lui Dumnezeu prin ridicarea în conștiință a bunăvoinţei, iubirii, iertării, bucuriei de a trăi, stăpânirii de sine, păcii interioare.
Prin prezența Sinelui din inima noastră toţi suntem fii şi fiice ai lui Dumnezeu şi aşa cum, de exemplu, fiul calului ajunge cal si fiul vulturului ajunge vultur, tot aşa prin maturizare fiul lui Dumnezeu ajunge Dumnezeu. În Evanghelii se foloseşte expresia „Fiul Omului” cu referire la Realitate şi Devenire.
În univers există probabil miliarde de mitologii asemănătoare celei create în jurul lui Iisus ca fiu a lui Dumnezeu şi toate sunt adevărate, fiindcă au la bază un principiu etern şi imuabil conform căruia prin evoluţie fiinţa vie se integrează în Dumnezeu- Viata şi îşi recunoaşte în sfârşit adevărata identitate.
Chakrele sunt o corespondenţă corporală a celor mai puternice sentimente ale omului.
Mutarea atenţiei şi intensificarea activităţii în chakrele superioare: a inimii (anahata) - centrul iubirii, a gâtului (vishuddha)- centrul purificării şi a expresivităţii, a porţiunii dintre sprâncene (ajna) – centrul conştiinţei și al respectului față de viață, a zonei din vârful capului (sahasrara) – trăirea divinităţii şi realizarea uniunii cu Totul este tot ce vă pot recomanda mai bun.
Bucuria gândului bun, a cuvântului bun şi a faptei bune începe prin simţirea în inimă şi continuă până în sahasrara.
Din motive de securitate ajna trebuie să rămână permanent un punct fierbinte, un ochi vigilent care văzând totul destramă iluzia înainte de a produce daune.

Este foarte important să vă deschideți mai întâi chakrele care țin de integritatea fizică începând cu muladhara, svadhisthana, manipura și apoi să vă concentrați asupra celor spirituale. Dacă deasupra ombilicului se resimte durere înseamnă că manipura este blocată de unele emoții negative, vechi și reprimate. Le puteți rezolva doar prin iertare și autoiertare. Apoi urmează calea largă a echilibrului și a încrederii în sine.

*
În această lume munca este numai un pretext. Nevoia este mai mult decât necesară fiindcă numai prin ea se poate ajunge la înțelepciune. Dumnezeu de-a gata nu merită nici un respect, și din fericire așa ceva nici nu există, dar Dumnezeu ajuns Dumnezeu prin propriul său efort și sacrificiu merită toată închinarea noastră. Dumnezeu există concomitent sub trei aspecte: Viață impersonală, Sine Suprem și Personalitate Supremă Divină. Când omul își recunoaște Sinele Suprem din inimă se unește cu Viața impersonală și realizează prin sine însuși Personalitatea Supremă Divină.
Face parte din esența noastră să realizăm trăsăturile divine: nemurirea, cunoașterea obiectivă, conștiința neîntreruptă de sine, capacitatea de a readuce sufletul în corp, vindecarea instantanee, tratarea tuturor oamenilor ca pe ființe egale cu noi, renunţarea și multe altele.
Cei care au realizat Persoana Divină precum Krașna, Vishnu, Şhiva, Buddha, Iehova, Allah, Iisus s.a. au fost mai înainte de toate oameni printre oameni și au evoluat prin cunoașterea Sinelui. Cunoscându-și Sinele ei au intrat în comuniune cu Tot ce există şi au obţinut puteri enorme pe acest Pământ şi în acest Univers.
Ceea ce știm noi despre ei din cărți este puțin, dar în același timp extrem de prețios, ceea ce trebuie să mai aflăm pentru a ne uni cu ei în viață și cunoaștere divină este hotărât să obținem fiecare în parte prin propriul nostru efort și sacrificiu.

***
Trezirea lui kundalini ar trebui să fie o sărbătoare fiindcă prin ea se deschid nenumărate posibilități de comunicare cu divinul. Totuși în anumite cazuri ea produce probleme.
Iată cel mai bun sfat pe care pot să-l dau celor atacați de teroarea kundalini: evitați-i pe toți cei care vă contestă sinele! Fără îndoială voi l-ați cunoscut fiindcă altfel nu ați fi afectați de pierderea a ceea ce nu ați avut. Maeștri, prieteni, familie, orice-ar fi în viața voastră aparent benefic dar care în fond vă tulbură și vă distruge încrederea în sine este o tovărășie rea ce trebuie oprită fără întârziere. Renunțați la orice comunicare intimă cu ei. Păstrați-le cele mai pure gânduri și sentimente dar nu le mai permiteți niciodată să intre în spațiul vostru interior. Pentru nevoile sufletului comunicaţi doar cu divinul. Întoarceți-vă la sinele care v-a umplut inima de bucurie până de curând și vedeți cum mintea voastră în căutare de confirmări v-a adus în situația neplăcută în care vă aflați. Cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o este că după ce v-ați cunoscut sinele v-ați dus să-i întrebați pe alții de autenticitatea căii voastre. Iar ei, în mod firesc neputând înțelege ceea ce nu poate fi înțeles cu mintea v-au contestat calea și v-au distrus încrederea în sine.
Ajunge atâta rătăcire! Întoarceți-vă în voi înșivă și vedeți-vă acolo adevăratul vostru maestru!


***
Hrana cu lumină este în primul rând hrană pentru suflet, o sursă continuă de emoţie şi entuziasm în favoarea evoluţiei.
Capacitatea ei de a înlocui hrana fizica este posibila numai odata cu dezvoltarea corpurilor subtile (pranic, emoţional, mental, astral, eteric şi cauzal). Căutarea hranei și procesarea ei însa coincide cu experimentarea vieții și obținerea înțelepciunii, astfel încat numai cel deplin înțelept care și-a realizat Sinele, identic cu Viata indivizibilă, care susține toate ființele, și prin aceasta se simte unit cu tot ce există, are puterea și dreptul de a renunța, dacă vrea el, la munca pentru procurarea hranei.
Sinele nu poate fi vazut, exprimat sau gandit, el este deasupra manifestării, fiindcă este sursa ei. Simbolul Soarelui care ne scoate din ignoranța fricii și a întunericului este unica noastră posibilitate de a ni-l reprezenta, iar lumina lui este echivalentă cu conștiența noastră.
Având suficiente motive să creadă ca tot ce mai are de făcut este să unească energia kundalini, energia atomică, enormă și subconștientă a propriului său corp cu energia întregului univers în sahasrara omul obține supraconştienţa intuitivă și liniștea vieții veșnice.

Nu am sa vă ascund că aceasta este încercarea supremă a ființei omenești, cea mai terifianta dintre toate, dovada absolută de dragoste și dăruire fată de unicul Dumnezeu - Ființa noastră. Să aveți răbdare și încredere în voi înșivă, fiindcă ce înseamnă doi-trei ani de groază și acută amenințare a nebuniei pe lângă conștiența și liniștea vieții veșnice.


sâmbătă, 15 februarie 2014

Amprenta vieţii


În mine este spiritul vieţii, amprenta vieţii! Chiar dacă întreaga viaţă organică a universului ar dispare din cauza unor accidente apocaliptice amprenta vieţii tot nu ar putea fi ştearsă! Cunoscând acest lucru, fiind conştient de sinele meu nemuritor şi indestructibil mă liniştesc şi-mi spun că nu contează când şi cum se va dispersa actuala mea formă, căci sigur voi reveni la viața. Şi cum să nu fie aşa dacă dincolo de fabulaţiile creaţionismului primitiv, cu proastă lui interpretare, Dumnezeu-Viaţa, chiar din praful cosmic, sub acţiunea forţelor naturii, ia formă organică, începând cu formaţiunile unicelulare şi apoi în miliarde de ani ajunge la forme evoluate, aşa cum este omul?!
În orice fărâmă de praf este spiritul vieţii şi orice s-ar întâmpla Dumnezeu - Viaţa nu ar putea să dispară definitiv niciodată. Iar timpul cât durează lipsa vieţii ar putea s-o măsoare doar cineva care este în viaţă!...Şi dacă nu ar mai fi nimeni în viaţa evoluată, în acea formă care poate percepe experimentarea și implicit suferinţa, atunci cât ar putea dura lipsa vieţii?! Nici o secundă, fiindcă conştiente de timp nu sunt decât formele animale evoluate sau cele mai presus de ele. Fără aceste forme conştiinţa timpului nu ar exista, şi practic între două clipe când Dumnezeu are capacitatea de a deveni conştient de sine nu există nici o distanţă.
Suntem (una cu) Dumnezeu și nu știm asta!