joi, 11 februarie 2016

Înapoia mea satană!

Oamenii s-au obișnuit să creadă că satana este un persoană malefică a cărei unică preocupare este să producă suferință. Dar oare Isus, folosind acest  cuvânt s-a referit cu adevărat la o persoană?! Eu aș spune că nu, ci mai degrabă la acele instincte ucigașe și animalice transmise prin subconștient de strămoșii noștri din negurile timpului. Acest adversar (diavol, în ebraică) este într-adevăr un adversar extrem de perfid, deoarece se află în mintea și în simțurile noastre încă de la naștere, în consecință știe cum să ne atace și să ne facă să suferim. 
Când omul își dă seama că tocmai instinctele lui, atât de importante în asigurarea supraviețuirii, sunt și cei mai aprigi dușmani ai săi, conștiința lui trece printr-un moment de ruptură, pe care Sf. Ioan al Crucii a numit-o „noaptea neagră a sufletului”.
Această „noapte neagră a sufletului” este reprezentată foarte variat în școlile esoterice, de pildă Gourdjieff în „A patra cale” vorbește despre ea ca despre un anumit tip de moarte - moartea omului vechi condus de instincte și tendințe animalice, și nașterea unui om nou condus de Conștiință. În întregime aforismul pe care el îl cita sună astfel: ca să se nască un om trebuie mai întâi să moară, ca să moară trebuie să se trezească, iar ca să se trezească trebuie să-și dea seama că doarme.
Satana nu poate fi un personaj material, și cu atât mai puțin unul energetico- spiritual, măcar și din simplul motiv că dacă ne-am ști amenințați de o astfel de entitate nu am trimite-o în spatele nostru fizic, amăgindu-ne asemeni struțului, că dacă nu o mai vedem ea nu ne poate face rău, ci dimpotrivă i-am spune să stea în fața noastră, împiedicând-o să ne atace mișelește.
Satana, în concluzie, este acea imensitate de instincte și tendințe animalice care există  în carnea și în mintea noastră, așteptând un motiv oricât de mic să răbufnească. Este ca un fel de lege a universului: orice energie, sentiment sau gând, aflat în adâncuri, vrea să iasă afară pentru viață materială și individuală.  
„Înapoia mea satană” înseamnă în acest caz „Rămâneți în trecut instinctele mele  războinice, nu vă mai vreau în prezent!”.
Evoluția naturală de la amoebă la animal sălbatic, care s-a descurcat cum a putut prin jungla sa, trecând apoi prin comunitățile primitive de vânători nemiloși, sau prin oștirile de luptători fără scrupule ale imperiilor antice sau moderne, fac parte din bagajul nostru informatico-energetic, dar dacă am reușit să ne ridicăm centrul de greutate în sahasrara – chakra solară a înțelepciunii putem obține Conștiința și să ne apărăm de toate rebuturile memoriei.
Atunci și numai atunci putem spune cu convingere, asemeni lui Isus: Înapoia mea satană!