joi, 17 martie 2016

Ce este Sinele

Dragă cititorule,

Deoarece cunoașterea obținută prin meditație directă asupra Sinelui poate fi ușor confundată cu mândria și aroganța este firesc să nu fii de acord cu mine uneori. Sunt protejat însă de orice rău, pentru ca eu cu adevărat prețuiesc orice ființă vie pentru Sinele ei divin, motiv pentru care, paradoxal, deoarece ea nu și-l recunoaște, nu ne putem înțelege.
Vreau să te asigur că toate concluziile pe care le veți citi în cele ce urmează sunt rezultatul meditațiilor și trăirilor mele directe. Oricum orice om care se trezește, mai devreme sau mai târziu, ajunge la ele…

*

Există numeroase confuzii pe care oamenii le fac în legătură cu Sinele. Unii asociază acest cuvânt cu egoismul și mândria de sine, alții îl personalizează și îl concep ca pe un zeu atotputernic care a creat omul și universul. Dar ce este de fapt Sinele? Fără îndoială el este ceea ce este - natura cea mai profundă și mai intimă a creației. Când vorbim despre Sine nu trebuie să ne gândim deloc la religie sau mitologie, căci Sinele este exact ceea ce spune cuvântul - izvorul din care se naște orice lucru când se manifestă și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă. Fără îndoială este destul de greu pentru mintea noastră obișnuită cu dimensiunile să conceapă ceva fără dimensiuni și să înțeleagă adevărata natură a Sinelui. Am să apelez în cele ce urmează la cea mai veridică teorie despre creația universului pe care a putut să o conceapă omul anume teoria Big Bangului. Ea ne spune că în urmă cu miliarde de ani universul s-a născut dintr-un fragment cu volum infim, dar cu masă enormă, printr-o explozie. Mulți dintre voi, dacă admit această teorie, își închipuie acest fragment plutind undeva print-un spațiu gol și întunecat. Vedeți lucrurile ca și cum spațiul ar fi fost deja creat neînțelegând că Big Bangul nu a născut numai materia, ci și spațiul-timp aferent. Este un efort pe care mintea cu greu poate să-l facă, drept pentru care cei mai multi dintre oameni renunță la efortul de a înțelege. Dar a înțelege este punctul de căpătâi al înțelepciunii și condiția primordială a echilibrului interior, iar acolo unde nu înțelegem, fie și cel mai mărunt aspect al realității înconjurătoare, este ca și cum am avea o navetă spațială foarte sofisticată, pe care am construit-o cu mult efort și suferință, dar care explodează ori de câte ori vrem s-o lansam în spațiu, din cauza unui oring de câțiva milimetri(!!!). Nu există, așadar, piesă în angrenajul înțelepciunii, oricât de măruntă ar părea să nu fie importantă. A înțelege este o chestiune de viață și de moarte în cel mai propriu înțeles al cuvântului, căci ori de câte ori ne naștem și nu înțelegem suficient de mult pentru planul în care ne aflam este ca un game over, trebuind să o luam iarăși și iarăși de la început.
Iată ce ar trebui să mai știe oamenii suplimentar teoriei Big Bangului, ca înțelegerea lor să fie completă. Spațiul și timpul nu există până ce nu sunt observate, cu alte cuvinte ca să se nască universul are nevoie de un observator. Acel observator este aici și acum și ești chiar tu. Orice manifestare se naște dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim care se află în interiorul tău și se numește Sine. Toate manifestările vieții sunt asa cum le-ai construit tu și pot fi schimbate așa cum vrei tu. Nu există nici un univers standard, ci există doar un univers al percepțiilor, și el este singurul adevărat.
Sunt de acord cu cea mai mare parte a oamenilor de știință, și într-o oarecare măsură eu mă consider un om de știință mai întâi și apoi un gânditor sau un mistic. Pentru mine este cât se poate de clar că Sinele înseamnă potențialitatea pură din care se creează un obiect și în același timp adăpostul lui când el nu se mai manifestă. Punctul central (ori de greutate) al oricărui obiect nu este în el însuși, ci în ființa care îl observă. Nu există mai mulți Sine, căci neavând timp și dimensiune el este în tine când mă observi tu și este în mine atunci când te observ eu. Aici în centrul trupului tău, dintr-un punct considerat de masă enormă și de volum infim, universul se creează în orice clipă în care tu observi ceva și se sfârșește când tu îți încetezi observația.
Cunoscând acest adevăr absolut și crezându-l cu toate puterile tale nimic nu te va împiedica să generezi totul din Sinele tău: țesuturi noi și sănătoase, forme și culori de o diversitate nelimitată, obiecte complexe și substanțe pure, metale, lichide, țărână, samd. Tot ce ne lipsește pentru a reuși este credința, dar nu credința într-o forță sau entitate exterioară care ne hotărăște soarta după toanele ei, ci credința în Sine ca izvor al tuturor lucrurilor pe care le vedem.
Deși pare paradoxal toate religiile, dar pe o cale ocolitoare, ne îndeamnă spre asta, căci a te uni cu Dumnezeu înseamnă a te uni cu Sinele care se află în cel care își adoră divinitatea. Pe calea directă sau indirectă omul ajunge la Sine, căci în altă parte nu poate ajunge. Orice altă soluție iese din discuție, căci în timpul infinit și în spațiul flexibil pe care îl are la îndemână observatorul ea își arată până la urmă deșertăciunea.